Am avut fericita ocazie ca o domnisoara simpatica si frumoasa, sa accepte sa o chinuiesc pret de cateva ore in incercarea mea de a-mi dezvolta indemanarea in a fotografia si oameni, nu doar obiectie si natura moarta. Si asta pentru ca obiectele inanimate nu se misca, unde le pui acolo stau cuminti si asteapta sa reglezi flash-urile si muti blenda sau umbrela mai aproape ori mai departe, sa schimbi unghiul luminii, nu protesteaza cand le arzi un flash full power in freza si nu se enerveaza cand te incurci in butoane si aparatul refuza sa declanseze si sa captureze momentul irepetabil, asa cum se intampla uneori atunci cand ai in fata o persoana. Cand fie gresesti incadrarea, fie gresesti expunerea sau uiti aparatul pe focalizare manuala si te intrebi de ce nu ai cadrul in clar si multe alte situatii in care nu reusesti sa obtii rezultatul pe care ti-l imaginai cand ai apasat pe declansator. Si cum nimeni nu se naste invatat, ai nevoie sa experimentezi, sa inveti sa gasesti din mers unghiurile bune, sa fii atent de unde vine lumina si ce umbre se formeaza in cadru, cum sa folosesti cat mai eficient unealta din mana ta, dar mai ales inveti sa comunici cu cel aflat in fata camerei pentru ca viziunea ta sa fie ceea ce rezulta in final. Ramane evident intrebarea color sau monocrom, dar cred ca in final tine mai mult de preferinte personale, insa eu am preferat monocrom.
Mai jos sunt cateva imagini obtinute in urma unui numar rusinos de mare, zic eu, de declansari, intr-o duminica neasteptat de calda si de luminoasa de noiembrie.
Share, like sau comment, sau doar admirati, dupa cum simte fiecare.
